BILANT 2008

Pagina 2 din 2 Înapoi  1, 2

Vezi subiectul anterior Vezi subiectul urmator In jos

Re: BILANT 2008

Mesaj  Pr. Viorel la data de Joi Feb 26, 2009 1:43 am

De mai bine de o săptpmână stau și mă tot frământ și nu știu daca este bine sau nu să mă pronunț într-o problemă foarte reală și gingașă, în același timp, care a agitat spiritele aici pe forum și care pare să se fi liniștit de mai bine de o lună. Dar, așteptarea înfrigurată a lui Marian de a fi lămurit în ceea ce-l privelte, mă face să încerc să-i dau un răspuns, nu unul pe care-l așteaptă, ci un alt fel de răspuns, venit din partea unui preot, care s-a confruntat și el cu probleme similar, răspuns care, o spun din start, va fi diferit de celelate, și nu va avea pretenția că este un răspuns infailibil. Am această reținere pentru că nu pot să uit avertizarea lui Isus din Evanghelie: "Nici un profet nu este bine primit în patria sa".
Dar, înainte de a veni cu răspunsul, generat de atitudinea părintelui paroh de la Bilanț, aș vrea să vă ofer spre meditație, pentru că tot am intrat un Postul Mare, o poezie care, aș vrea să introducă răspunsul meu.

OARE CUM SĂ FIE BINE ?


Dacă-n predică un preot, se întâmplă să ajungă,
La juma’de ceas, atuncia: „Predica-i o zeamă lungă!”
Dacă ține-un sfert de oră, sau e poate și mai scurtă:
„Nici nu-i predică… fiindcă-i fără cap și fără burtă!”

De vorbește foarte tare, i se spune: „O, ce urlă!
Sperie și cucuveaua, care stă ascunsă-n turlă!”
De vorbește-ncet, cenzura est’atunci și mai feroce:
„E molău și fără suflet, n-are vlagă, n-are voce”

Dacă umblă prin familii, merge-n vizite la mese!
Ce mai zvonuri, ce mai vorbe, ce mai coadă lungă-i iese :
„E chefliu! Vreo câteva chiar … și-au pus deja ochii pe dânsul:
Nu s-ar fi făcut mai bine preot! Vai, vai, vai, te-apucă plânsul”.

Dacă stă, în schimb, acasă, la birou, ca fiecare
Să-l găsească, la nevoie, faimă bună tot nu are:
„Nu e popular! E rece! Mizantropul!” i se spune.
„Cum poți oare să te-apropii de-o așa sălbăticiune?
Cum nu alergai tu, Doamne, după oaia rătăcită!
Iar urmașul tău acum, stă-n birou și o invită.”

De construcții de se ține, zelul după casa sfântă îl consumă,
Și de-aceea, zi și noapte, se frământă, umblă,
Aleargă, se tocmește, și-n biserică poporul
E rugat cu insistență, să-i ofere-ajutorul.
Câte-odată, chiar și-n față și pe șleau i se răspunde:
„Ce-i cu cerșetoria asta? Bani și bani să dăm. De unde?”

Dacă-n schimb, nimic nu face, dacă lucrurile acestea
Nu-l privesc: „E un leneș!” Peste tot îi merge vestea.
Sunt și plângeri la episcop: „Totu-i trist în parohie,
Preotul un cui nu bate, iar biserica-i pustie.
Oh, atâta nepăsare la un preot! Cum se poate?
Când va fi să vină altul, în ruină vor fi toate!”

Dacă iese-ntotdeauna la altar’la fix’, pe plac
Nu e tuturora. „E fixist, e maniac!”
Dacă-ntârzie o clipă, vezi cum fac la gură spume,
Strigă toți: „Cum de își permite să își bată joc de lume?
Uite ce încet se mișcă! Ce om indolent și moale!”

Dacă dă un sfat acelui la spovadă care vine, se aud alături șoapte:
„N-are ochi ca să mai vadă câți așteaptă aici la coadă?”
Nu dă sfaturi, iarăși vină:
„Se grăbește, face totul din rutină!”

Dacă preotul e tânăr, opoziția e dură:
„Acesta vrea să ne conducă? Încă are caș la gură!
Ce cunoaște el din viață? Ce povețe să ne deie?
Nici nu i-a crescut mustața, i-au mijit doar trei tuleie”.

De-i bătrân, dau iar sugestii: „Bine-ar fi să se retragă
La odihnă, încurcă lumea! N-are-ntrânsul pic de vlagă!”
De se-ntâmpl-apoi să moară,
De reproșuri grele, crude, tot nu scapă.

Și acum, și-așa, se mai aude: „Bun a fost sărmanul preot,
Dar ne-a părăsit norocul.
Cum să moară chiar acuma? Cine să-i mai ieie locul?”
N-a fost bun în timpul vieții, face rău și-acum că moare.
Cum e bine, lume dragă, cum să fie bine oare?


(Rimă aproximativă, idei adevărate ale unui poet necunoscut)

Pr. Viorel

masculin Numarul mesajelor : 8
Varsta : 58
Localizare : Iași
Data de inscriere : 14/02/2009

Vezi profilul utilizatorului

Sus In jos

Re: BILANT 2008

Mesaj  Pr. Viorel la data de Joi Feb 26, 2009 2:10 am

Nici nu am început bine și trebuie deja să-mi cer scuze. Cât de ușor este să greșești! Asta înseamnă să fi om. De aceea nu este o rușine să recunoști atunci când greșești, indiferent cine ai fi. Vin cu o corecție. Acum când am postat intervenția mea am constatat că apele nu s-au liniștit drept de loc, ci din contră. Nu mi-am dat seama că intervențiile au continuat pe pagina a doua pe care am cutit-o abia acum. De aceea voi încerca să revin cât de curând și cu un răspuns mai la obiect.

Pr. Viorel

masculin Numarul mesajelor : 8
Varsta : 58
Localizare : Iași
Data de inscriere : 14/02/2009

Vezi profilul utilizatorului

Sus In jos

Re: BILANT 2008

Mesaj  Pr. Viorel la data de Vin Feb 27, 2009 1:01 am

Isus Cristos, Fiul lui Dumnezeu și omul perfect, a fost ucis ca ultimul dintre rău făcători, pentru „vina” de a ne fi iubit „până la moarte și încă până la moarte pe cruce”. Cred că sunteți de acord cu mine, că Isus, în calitatea sa de om și Dumnezeu, ar fi trebuit să fie acceptat de toți, și să nu i se poată aduce nici cea mai mică învinuire. Și totuși nu s-a întâmplat așa. Orice a făcut sau a spus, a fost înțeles și interpretat în mod diferit. Mereu se găseau de aceia care îi răstălmăceau spusele și faptele. Când făcea câte o minune unii îl recunoșteau drept Fiu al lui Dumnezeu, iar alții plecând de la aceeași minune spuneau că îl are pe diavol în el și că minunile le făcea în numele lui. Dacă Isus cel nevinovat, atotștiutor, atotputernic, sfânt și drept nu a „putut” să-i mulțumească pe toți, putem avea pretenția ca preoții de ieri, de astăzi sau de mâine să reușească mai bine ca Isus, maestrul și învățătorul lor? Pot ei să-i mulțumească totdeauna pe toți?
Ni se întâmplă și nouă preoților, care spre deosebire de Isus, avem propriile noastre limite, ca vorbele și faptele să fie înțelese și interpretate în mod diferit. Mi s-a întâmplat și mie, de nenumărate ori, ca animat de cele mai bune și sfinte gânduri și intenții să deranjez pe unii dintre credincioșii mei. Una spuneam și constatam cu surprindere că am fost înțeles de unii pe dos. Ce să facem acestea sunt „riscurile meseriei”. Într-o astfel de situație, mi se pare, că se află și parohul nostru. Și încerc să mă explic.
I se aduc niște acuze, după părerea mea, neîntemeiate. Ca să nu fiu suspectat că citez din memorie redau cuvintele lui Marian, pentru că lui vreau să-i răspund în primul rând, pentru că îl simt nerăbdător și nelămurit

Marian x a scris: „dar cu un singur lucru nu a putut nimeni sa ma lamureasca...DE CE "UNU-I MUMA SI ALTU-I CIUMA".
Analizez cuvintele lui pentru a-mi justifica punctul de vedere:
Marian x a scris: Parinte,d-tra condamnati foarte mult concubinajul si adulterul...pe cei ce traiesc in acest pacat,daca ati putea i-ati exclude din comunitate...stiati ca primarul A.Serban,cel pe care il ridicati oridecateori aveti ocazia in slavi,cel ce se regaseste de foarte multe ori pe altar la dreapta d-tra traieste in adulter?
puteti sa-mi spuneti si mie de ce el primeste laude si un comportament
total dif.din partea d-tra fata de ceilalti care fac aceiasi greseala ca si el?

Marian x a scris: Parinte,d-tra condamnati foarte mult concubinajul si adulterul...
Mi se pare normal ca un paroh să „condamne” adulterul și concubinajul și în general toate păcatele, de vreme ce și Isus le-a condamnat și încă cu și mai mare severitate: „Cine privește la o femeie dorind-o a și comis adulterul cu ea în inima lui”. Dar Isus a condamnat păcatul dar i-a iubit pe păcătoși. Când a fost adusă în fața lui femeia prinsă în adulter, Isus nu a condamnat-o dar i-a spus: „mergi și nu mai păcătui”. La fel trebuie să procedeze și preotul: să condamne păcatul dar să-l iubească pe păcătos. Nu sunt de acord ca această condamnare să se facă în toate duminicile, mi s-ar părea exagerat. Dar dacă adulterul nu s-ar comite de loc nu cred că un paroh ar lua atitudine împotriva unui păcat inexistent. Dar dacă acest păcat este frecvent într-o comunitate, și tendința este în creștere, un preot care-și iubește credincioșii nu poate să tacă la infinit și să nu ia atitudine, să nu încerce salvarea lor de pe calea păcatului. Această grijă pastorală nu se extinde însă și la credincioșii altor comunități. Și apoi, din câte cunosc eu, parohul nostru, este acuzat că este prea blând și indulgent în această privință. Cum să facă oare ca să fie bine pentru toți?
De unde s-a ajuns la întrebarea lui Marian adresată parohului? Am înțeles că de la bilanțul care a avut loc după sfințirea caselor. După câte știu eu, și așa cum am făcut și eu vreo 15 ani de zile, în astfel de ocazii, la bilanț se face o dare de seamă cu bune și rele, împliniri și nerealizări planuri de viitor. Era normal, firesc și nu pentru prima dată când se anunță numărul de botezuri, cununii, înmormântări și al familiilor problemă. Nu cred că s-au nominalizat familiile problemă din satul nostru. Putea oare parohul să închidă ochii și să nu-și exprime durerea pentru familiile aflate în suferință, mai ales că unele din ele se pot pune în ordine, și de ani de zile promit că o vor face și tot amână de pe un an pe altul? Putea să includă în această listă și cazuri din alte parohii, doar așa ca numărul să fie mai mare, sau să se bucure unii sau alții care nu-l înghit din diferite motive? Dacă nu a fost inclus în listă unii s-au supărat, dacă l-ar fi inclus ar fi fost mult mai mulți cei care s-ar fi supărat și încă pe bună dreptate. Cum trebuia să facă parohul pentru a fi bine pentru toți?
Marian x a scris: pe cei ce traiesc in acest pacat,daca ati putea i-ati exclude din comunitate
Dragă Marian, din moment ce ai formulat această propoziție în mod condiționat, trag concluzia că și tu ești convins cu nu poate exclude pe nimeni din sat, din moment ce aceste „familii problemă” au rămas tot în sat. Și dovadă că parohul detestă păcatul dar nu și pe cei păcătoși este faptul că nu a ocolit pe nimeni la sfințirea caselor. Nu cu mulți ani în urmă astfel de familii erau ocolite la sfințirea caselor. Acum dacă și aceste familii au fost vizitate se induce ideea că au fost vizitate pentru simbrie. Când nu erau vizitate nu era bine, acum când sunt vizitate iar nu este bine. Cum să facă bietul paroh ca toată lumea să fie mulțumită?
Marian x a scris: stiati ca primarul A.Serban,cel pe care il ridicati oridecateori aveti ocazia in slavi,cel ce se regaseste de foarte multe ori pe altar la dreapta d-tra traieste in adulter?
Aici pui o întrebare retorică, o întrebare la care amândoi știți răspunsul, îl știu și eu și îl știm cu toții. Peste tot în lume primarul este o persoană „prea publică” pentru ca viața lui personală să fie anonimă, necunoscută. Am citit în Bilanțul de pe sit că atunci când a fost vorba de anumite sponsorizări părintele paroh a mulțumit tuturor și citez din nou pentru a vedea cuvintele folosite și ordinea: „Ajutorul financiar pentru această acțiune a venit din partea unor oameni cu inima mare din localitatea noastră dar și din "exterior". Părintele îi numește binefăcători și le mulțumește în numele întregii comunități. Ajutorul acestora nu a fost doar pentru campus. Ei au contribuit în special la decorarea bisericii la marile sărbători pe parcursul întregului an, au sponsorizat diferite activități întreprinse de tineri, copii, etc. Spre exemplu, primarul localității Andrei Șerban ne-a dăruit pe lângă brazii din biserică și instalațiile ce decorează centrul satului în aceasta perioada”.
În a mulțumi cuiva nu văd neapărat o „ridicare în slăvi” ci o recunoștință pentru acel „ceva în plus” pe care aceste persoane l-au făcut și altele nu. Din acest punct de vedere parohul nostru este foarte atent să nu omită pe nimeni. Spre exemplu anul trecut la Hram a mulțumit și celor care nu au făcut nimic pentru că nu au avut chef, în speranța că anul acesta vor avea chef. Pentru că printre binefăcători a fost pomenit, chiar nominal, domnul primar eu nu văd, oricât de mult m-aș strădui, o „ridicare în slăvi” și m-aș feri cât aș putea de mult să sugerez că și mulțumirea a fost făcută pentru că trăiește în adulter, așa cum se poate înțelege din exprimarea ta, ci a fost pur și simplu o mulțumire concretă pentru o binefacere concretă. Ar fi fost bine și corect să nu-i mulțumească pentru gestul de binefacere pentru că nu are o situație familiară corectă din punct de vedere creștinesc? Pentru că a fost generos să-și piardă oare acest merit pentru că trăiește în adulter? Eu sunt convins că parohul i-a mulțumit nu pentru situația familiară ci pentru generozitatea manifestată în folosul comunității.
Și mai ridici o problemă: „locul la dreapta”. Faptul că ocupă acest loc nu i se cuvine pentru că trăiește în adulter ci pentru că este alesul comunității. Nu este cazul să vă supărați nici pe părintele paroh nici pe domnul primar. Poate sunt puși în situație jenantă și unul și celălalt. Dar în relațiile oficiale, protocolare lucrul acesta se întâmplă de multe ori. Gândiți-vă numai că în cei 26 de ani și 6 luni de pontificat Sfântul Părinte Papa Ioan Paul al II-lea a efectuat 104 pelerinaje în 129 de țări. S-a întâlnit, a stat alături, s-a îmbrățișat și s-a sărutat cu președinți de țări, unii chiar comuniști sau dictatori, cu lideri de partid, cu regi, și lideri religioși de toate confesiunile, fără a ține cont de credința și condiția lor morală. Sute de fotografii dau mărturie despre astfel de episoade. Suntem îndreptățiți ca, văzându-l pe Papa alături de astfel de persoane oficiale, să tragem concluzia că Papa le-ar împărtăși credința, le-ar încuraja păcatul sau convingerile politice sau religioase? Dacă un paroh „dă cezarului ce este al cezarului” poate fi acuzat de vreme ce și Isus a procedat la fel? Pe farizei i-a numit șerpi, pui de vipere, călăuze oarbe, morminte văruite, deci n-a fost de acord cu păcatele lor, dar cu toate acestea a primit invitația la masă în casa vameșului Levi, în casa lui Simon farizeul, în casa lui Zaheu cel lacom și hrăpăreț. Și asta să însemne că a fost de acord cu viața lor incorectă, le-a scuzat sau încurajat păcatul, i-a „ridicat în slăvi?” Tocmai pentru că nu a stat departe de cei păcătoși, i-a acceptat așa cum sunt, pe mulți din ei i-a convertit. De aceea astăzi sunt vizitați, cu ocazia sfințirii caselor, toți credincioșii, și cei care își trăiesc matur și conștient credința și cei care întâmpină dificultăți în trăirea autentică a credinței.
Marian x a scris: puteti sa-mi spuneti si mie de ce el primeste laude si un comportament total dif.din partea d-tra fata de ceilalti care fac aceiasi greseala ca si el?
Laudele le-a primit pentru donațiile și gesturile de generozitate pe care le-a făcut și nicidecum pentru greșelile personale, așa cum în mulțumirile adresate la sfârșitul bilanțului nu au fost excluse familiile cu probleme și care au fost generoase și și-au achitat contribuția la biserică. Până aici nu văd unde este comportamentul diferit. Pentru generozitatea lor au primit aceleași mulțumiri ca și domnul primar. Domnul primar „primește laude și un comportament total diferit” nu „pentru că are aceleași greșeli ca și ceilalți” ci pentru că este alesul și reprezentantul majorității comunității. Desigur acest lucru nu-i scuză comportamentul religios. Apostrofările ar trebui să le primească de la păstorul propriu. Dacă el este divorțat și recăsătorit religios lucrul acesta nu a fost posibil decât în Biserica ortodoxă. Deci păstorul lui legitim este părintele ortodox.
Încerc să pun punctul final. Noi preoții ne-am asumat în ziua hirotonirii, printre multe altele și riscul de a nu fi înțeleși și acceptați. Suntem și noi persoane oficiale, expuse judecății maselor de oameni. Suntem convinși că vorbele noastre pot fi acceptate ușor de unii, contestate de alții și respinse categoric de alții. Și cu toate acestea cuvântul Sfântului Paul ne sună mereu în urechi „Vai mie dacă nu predic Evanghelia”. De aceea, în general, noi preoții, nu zăbovim prea mult și nu ne plecăm urechea la reacțiile oamenilor, care sunt, și așa, atât de diverse și de cele mai multe ori subiective, ci ne străduim în limita posibilităților personale și a „talanților încredințați” să ne îndeplinim misiunea așa cum am fost formați și așa cum suntem inspirați de Duhul Sfânt. Dacă tot nu putem fi pe placul tuturor oamenilor am vrea să fim cel puțin pe placul lui Cristos care singur și sigur ne înțelege, ne judecă și ne răsplătește după cu totul alte criterii decât cele omenești. Și ceea ce, pentru noi preoții, contează cel mai mult sunt cuvintele Sf. Paul din a doua Scrisoare către Timotei: „vestește cuvântul, insistă la timp potrivit și la timp nepotrivit, convinge, amenință, îndeamnă, cu toată răbdarea și învățătura. Fii măsurat în toate, îndură suferințele, fă-ți munca de evanghelist, împlinește-ți slujirea”. O misiune grea, înaltă, plină de responsabilități. Că nu ne-o putem îndeplini la cele mai înalte cote, o simțiți și dumneavoastră iar în taina inimii noastre de batem de multe ori pieptul și uneori chiar și în public. Și dacă în public nu o facem prea des, vă asigur că, în taina spovezii ne acuzăm și noi preoții de lipsurile, greșelile și păcatele noastre. Nu pot să nu mai adaug că de un real folos ne-ar fi, mai curând, bunăvoința, înțelegerea, toleranța și mai ales rugăciunile dumneavoastră, decât spiritul de neîncredere, contestare, insinuare, răstălmăcire. Același spirit ar trebui să domnească în toate familiile între soți, între părinți și copii, și atunci cred ca viața de familie nu ar mai fi atât de greu de suportat.

Pr. Viorel

masculin Numarul mesajelor : 8
Varsta : 58
Localizare : Iași
Data de inscriere : 14/02/2009

Vezi profilul utilizatorului

Sus In jos

bilant

Mesaj  Cosmin B la data de Vin Feb 27, 2009 3:33 am

Tin sa-l felicit pe Sfintia sa pr.Viorel pt.frumoasele si adevaratele cuvinte spuse de acesta pt.a lamuri anumite probleme.Din punctul meu de vedere cred ca ar fi fost si mai bine daca aceste raspunsuri ar fi venit din partea parintelui paroh.Aveti in procent de 99% dreptate,dar v-as ruga sa urmariti si mesajele ce aduc vorba despre baiatul ce nu i s-a permis sa filmeze in biserica pe motivul ca este un pacatos(aici fiind vorba de mine).Nu cred ca va mai amintiti de mine dar in urma cu 2 ani am avut o discutie p acest subiect cu dumneavoastra in parohia de la onesti.In legatura cu persoanele publice aveti dreptate...dar trebuie sa stim ca acele "favoruri" din partea primarului vin tot din bani contribuabililor...nu trebuie sa inducem lumea in eroare,omeni cu o pregatire precara automat atribuie totul direct persoanei si nu institutiei...pana la urma,toti contribuim la bugetul local.Vreau sa va spun ca in Ciresoaia sunt persoane care au facut donatii mai mici sau mai mari,din buzunarul propriu...nu al unei institutii si nu au dorit sa fie nominalizati...sau multumit sa vada ca din putinul lor au putut face ceva pt.biserica si comunitate.Vreau sa va spun ca in urma evenimentului de acum 2 sapt.cand m-i s-a interzis sa filmez evenimentul amicilor mei...pur si simplu m-am simtit alungat.De atunci am hotarat sa merg la biserica din Slanic...acolo nu sunt privit cu alti ochii decat ceilalti...va multumesc anticipat pentru sfat.

Cosmin B

masculin Numarul mesajelor : 6
Varsta : 35
Localizare : ciresoaia
Data de inscriere : 20/02/2009

Vezi profilul utilizatorului

Sus In jos

Re: BILANT 2008

Mesaj  Pr. Viorel la data de Dum Mar 01, 2009 12:30 pm

Îi mulțumesc lui Cosmin pentru aprecieri și dacă am reușit să aduc puțină lumină, sau să clarific unele aspecte, firește nu toate, nu pot decât să mă bucur. Și pentru că în legătură cu persoanele publice mai ai nelămuriri, cer îngăduința să revin cu alte precizări. Sunt de acord că "favorurile" din partea primarului vin tot din bani contribuabililor. Dar nu-i putem răpi lui meritul de a fi fost de acord ca aceste fonduri să fie dirijate și spre Biserică. Cunosc parohii care nu au primit nici o donație, nici chiar în campanie, deși fonduri au fost, pentru că primarul a influențat Consiliul local că sunt „alte priorități și urgențe, iar Biserica Catolică este ajutată de Papa”. De aceea nu consider că parohul nu ar fi fost îndreptățit să-i mulțumit, pe motiv că banii au fost colectați de la oameni. Din potrivă ,,oamenii ar putea să fie mulțumiți că o parte din contribuțiile lor a ajuns la Biserică. Iar mulțumirile adresate primarului sunt de fapt mulțumiri adresate celor care i-au constituit bugetul din care el împarte.
Ai mai ridicat problema scopului cu care se fac aceste donații. Delicată problemă! De aceea eu nu m-aș hazarda să judec, pentru că dacă mă opresc doar la fațadă, doar la ceea ce se vede la exterior, pot greși foarte ușor. Numai Dumnezeu poate pătrunde în inima omului și să vadă exact ce este în ea, cu ce dispoziție dă fiecare, fie din punga comună, fie din buzunarul propriu. De aceea judecata îi aparține lui Dumnezeu pentru că numai el are balanța dreapta. Și apoi în Evanghelie Isus ne avertizează pe toți: „Nu judecați, ca să nu fiți judecați, deoarece cu judecata cu care judecați veți fi judecați și cu măsura cu care măsurați vi se va măsura și vouă”.
Îți dau perfectă dreptate, și cunosc și eu multe cazuri de persoane anonime care fac donații nu pentru „mulțumesc frumos” nu pentru eticheta de „binefăcător” ci așa cum a recomandat Isus: „să nu știe stânga ce face dreapta”. Ei bine aceștia dau de pomană nu „vânează” un avantaj pământesc ci adună comori în cer, „unde nici moliile, nici rugina nu le distrug și unde hoții nu le sapă și nu le fură”. Și mai adaugă Isus „Căci unde este comoara voastră acolo va fi și inima voastră”.
Și știm foarte bine că și ochiul vigilent al lui Isus a remarcat acest lucru. Cei doi bănuți ai văduvei anonime din Evanghelie au fost mai valoroși decât banii zăngănitori ai celor bogați care dădeau din surplusul lor, din ceea ce le prisosea și nu din strictul necesar pentru viață, ca în cazul văduvei sărace.
Problema pe care ai ridicat-o și pe care eu încerc să o nuanțez nu este nouă. Ea exista și pe vremea lui Isus. Iată cât de actuală este: „Aveți grijă să nu săvârșiți faptele voastre bune înaintea oamenilor ca să fiți văzuți de ei; altfel nu veți avea răsplată înaintea Tatălui vostru din ceruri. Așadar, când dai de pomană, nu trâmbița înaintea ta, așa cum fac ipocriții în sinagogi și pe străzi ca să fie lăudați de oameni. Adevăr vă spun: și-au primit răsplata”.
Spuneam mai înainte că lui Dumnezeu îi aparține judecata căci numai el are balanța dreapta. Poate te-ai întrebat, sau ai auzit pe alții lamentându-se: „Păi, unde este dreptatea lui Dumnezeu? Cutare este răul răilor, a uitat de mult drumul la biserică și totuși îi merge bine, este bogat, sănătos și totul îi surâde, pe când cutare, vai de capul lui, este pâinea lui Dumnezeu, are o casă de copii și necazuri de nu se vede. Asta să fie dreptatea lui Dumnezeu?” Am mai spus-o și o repet, pentru că este important: Criteriile lui Dumnezeu de a evalua comportamentul oamenilor este diferit de al nostru. Noi judecăm după ceea ce se vede la suprafață, în schimb Dumnezeu pătrunde până în adâncul ființei omului. Și apoi Dumnezeu are două feluri de răsplăți, una pământească și una cerească. Și pentru că nu există om care să fie 100% bun sau 100% rău, de aceea Dumnezeu procedează diferit. Într-adevăr există oameni răi pe care nu ni i-am putea închipui că vor moșteni împărăția cerului. Dar nu sunt în întregime răi, mai săvârșesc și fapte bune câte odată, altădată le fac cu intenții rele, dar tot fapte bune se cheamă, mai fac pomeni, ajută pe la biserici, mai plătesc slujbe. Ei bine pentru toate aceste fapte bune ei își primesc răsplata aici pe pământ, le merge bine, dar cu atât pot rămâne cu o răsplată pământească: cu sănătate, cu prosperitate, cu fală deșartă, dar dincolo nimic. Și există și oameni buni care pe pământ nu au parte de tot ceea ce li s-ar cuveni pentru vrednicia lor. Acestora Dumnezeu le pregătește o altfel de răsplată, dincolo, în cer. Această învățătură este ilustrată cu parabola lui Isus despre bogatul nemilostiv și Lazăr cel sărac. Bogatul și-a primit răsplata pe pământ iar Lazăr cel sărac și-a primit-o în cer. De unde și înțelepciunea populară ascunsă în proverbe: „Cine râde la sfârșit, râde mai bine”.
Cât privește problema cu filmatul nu pot decât să spun care sunt dispozițiile generale în această privință. În repetate rânduri ni s-a atras atenția de a menține sacralitatea bisericilor. Pentru că în biserică avem Sf. Euharistie, în care noi catolicii mărturisim prezența reală a lui Isus, prezența celor care filmează este uneori nu numai deranjantă dar chiar ridicolă și penibilă. În special cei de alte confesiuni, care nu fac nici un fel de diferență între o biserică și o discotecă, crede-mă că nu exagerez, mi s-a întâmplat, și am auzit că și prin alte locuri, că unii din ei au intrat cu șapca pe cap, au fost tentative de a se cățăra pe cristelniță, au vorbit fără nici o jenă la mobil, fără a putea fi opriți, și câte și mai câte. Nu mai spun de persoanele feminine care veneau să filmeze și făceau parada modei prin altar printre ministranți și ceilalți slujitori. Nu vreau să fiu unilateral și să nu recunosc că sunt și persoane care au filmat cu multă decență și fără prea multă mișcare din dorința de a surprinde cât mai multe cadre din cât mai multe unghiuri. Au fost multe discuții cu ocazia sfințirilor de preoți la catedrala din Iași. Se ajunsese la un moment dat ca fiecare preot nou sfințit să-și aibă propriul operator video, uneori chiar doi, care uneori se luptau între ei pentru un loc mai bun, sau urcau alături de episcopul consacrator. S-a intervenit cu autoritate și astfel de scene nu se mai văd în catedrala din Iași. Este un singur operator autorizat care filmează o singură casetă care apoi se multiplică pentru toți cei interesați. Și acest operator știe exact de unde până unde. Repet aceste dispoziții s-au dat și mai departe fiecare paroh este direct responsabil de modul în care aceste dispoziții se pun în aplicare. De aceea îmi este foarte greu să mă pronunț în cazul tău pentru că îmi lipsesc multe detalii ca să-mi pot forma o părere personală care să se apropie cât mai mult de adevăr și în același timp să nu fiu părtinitor. Și apoi în punerea în practică a acestei dispoziții nu exisă prea mare concordanță nici între noi preoții. Ceea ce pot să-ți mai spun este că și eu am intervenit de mai multe ori în astfel de cazuri și de fiecare dată au fost persoane care s-au supărat, dar și persoane care mi-au spus că am procedat corect și dacă nu aș fi intervenit eu ar fi făcut-o ele dar cu brutalitate.

Pr. Viorel

masculin Numarul mesajelor : 8
Varsta : 58
Localizare : Iași
Data de inscriere : 14/02/2009

Vezi profilul utilizatorului

Sus In jos

bilant

Mesaj  Cosmin B la data de Lun Mar 02, 2009 8:04 am

Multumesc Pr.viorel pentru timpul acordat si clarificari a mai multor probleme.Vreau sa precizez ca in societatea noastra,unde biserica a ramas una din cele mai importate si credibile institutii,ar trebui ca orice informartie sa fie mult mai concisa si la obiect...pt.a inlatura orice fel aluzie.In legatura cu pb.mea,cea cu filmatul,vreau sa va precizez ca nu ar fi fost prima oara cand asi fi facut asa ceva in biserica,s-a mai intamplat chiar la noi in biserica si nu a fost nicio problema...nu fac asta pt.bani,nu sunt un profesionis in acest domeniu si nu am niciu fel de castig dupa urma acestor filmari,totul este pura placere si dorinta de a ajuta anumiti prieteni de a nu mai cheltui bani pt.asa ceva.Pb.suna in felul urmator,ar fi putut veni oricine sa filmeze,numai eu,NU!Deci este acceptat sa faca asa ceva o persoana care face asta pt.bani(o afacere)si mie care o faceam pt.absolut nimic in schimb,mi-a fost interzis...asta e.Imi pare foarte rau ca nu am fost duminica asta la sf.liturghie,am aflat tarziu ca dumneavoastra ati oficiat slujba.Inca odata multumesc!

Cosmin B

masculin Numarul mesajelor : 6
Varsta : 35
Localizare : ciresoaia
Data de inscriere : 20/02/2009

Vezi profilul utilizatorului

Sus In jos

Re: BILANT 2008

Mesaj  Pr. Viorel la data de Mar Mar 03, 2009 2:24 am

Am cam monopolizat discuțiile de pe forum și se pare că ele tind să se transforme mai mult într-un colocviu spiritual, (și aici îmi recunosc „deformarea” mea profesională) colocviu care s-ar cădea să se desfășoare într-un cadru intim, și cu garanția sigiliului sacramental al confidențialității totale, ca la spovadă; adică secretul să fie sacru, ținut de ambele părți, mai bine mori decât să-l dezvălui. Acest stil de lucru îmi este propriu, pentru că aceasta este misiunea mea aici în seminar, să muncesc în particular cu viitorii preoți care vin pentru îndrumare și formare spirituală. De aceea să nu te aștepți ca eu să-ți dau aceleași soluții pe forum pe care ți le-aș da în particular, numai ție, și nici în particular nu aș veni cu o soluție concretă ( de genul „Da” 100% sau „Nu” 100%, fără să adaug că este părerea mea, lăsându-te să înțelegi, că om fiind și eu, nu pot avea varianta perfectă) și nici atunci, numai după ce aș cunoaște și alte detalii care să mă ajute să-mi formez o părere cât mai exactă, și bineînțeles după ce aș vorbi și cu cealaltă parte, pentru a cunoaște problema în ansamblul ei. De aceea, soluțiile pe care le dau, în opinia mea, nu pot avea decât un caracter orientativ, valabil pentru cei mai mulți, ca o regulă generală, dar nu unica posibilă și nici neapărat cea perfectă.
Dragoș a scris: ar trebui ca orice informartie sa fie mult mai concisa si la obiect...pt.a inlatura orice fel aluzie?
Nici nu-ți dai seama, poate, ce mare adevăr ai spus acum. Așa este, îți dau perfectă dreptate. Dacă ar exista concordanță perfectă, dacă toate faptele ar fi recunoscute de toți ca valoare, atunci când ele au această calitate, sau non valoare, când ele sunt într-adevăr non valori, dacă vorba noastră ar fi „Da, da” sau „Nu, nu” pentru toți oamenii, așa cum ne-a cerut Cristos, aș avea curajul să spun că paradisul pământesc s-ar reinstaura pe pământ. Dacă toți am accepta ca valoare și ne-am orândui viața după norma divină „Iubește pe Dumnezeu și pe aproapele, ca pe tine însuți” sau în forma lor puțin mai detaliată pe care o găsim în „Cele 10 porunci ale lui Dumnezeu” dintre care primele 3 ne arată cum să-l iubim pe Dumnezeu, și următoarele 7 ne arată cum trebuie să-l iubim pe aproapele, atunci am putea avea același limbaj, am putea fi „conciși și la obiect” și nu am mai stârni atâta confuzie. Am spune toți același lucru și toți am înțelege același lucru. Altfel ne putem trezi că avem pretenția ca numai alții să nu greșească și mai ales față de noi, iar când noi suntem cei care greșim, ne-am dori ca nimeni să nu ne tragă la răspundere, și uităm de fapt că toți greșim, pentru că a fi om înseamnă a fi greșitor. Și mai ales cu gura, cu limba se fac cele mai multe greșeli. Permiteți-mi acum o paranteză, ca un exercițiu de Postul Mare, ca din această discuție să mai poată beneficia și alți cititori. Dacă a-ți elimina din păcatele pe care le mărturisiți de obicei la spovadă păcatele făcute cu gura, cu limba, ce ar mai rămâne de mărturisit?... De aceea, pe bună dreptate, scrie Sf. Iacob: „Cine nu greșește cu limba este desăvârșit”.
Revin la șirul ideilor. Singurul care nu a greșit a fost Cristos, dar cu toate acestea și el a fost acuzat, pe nedrept, că este de multe ori în greșeală. Și Cristos nu judecă ci iartă: În cazul femeii prinse în adulter, în primul rând, El o iartă, dar nu-i justifică păcatul, nu i-l diminuează, îi spune: „Nici eu nu te condamn, mergi și nu mai păcătui”, iar în al doilea rând, celor care o acuzau le-a arătat că nu au nici un drept să judece sau să arunce cu pietre în alți greșitori, de vreme ce și ei au propriile greșeli și uneori chiar mai mari, și, la rândul lor, au nevoie de aceeași iertare de care au nevoie și cei pe care ei îi judecă și le doresc chiar moartea. Și să nu uităm că nici chiar pe cruce Isus nu-i judecă pe cei care l-au condamnat pe el la moarte, fără a fi vinovat, ci iartă pe ucigași, promite paradisul tâlharului din dreapta…Iată ce înseamnă să iubești cu adevărat. Numai cine iubește cu adevărat, în mod perfect, care este gata să-și dea și viața pentru cel iubit, chiar dacă acesta i-ar fi făcut cel mai mare rău, ca în cazul lui Isus, nu greșește.
Dar până acolo este o cale lungă și grea. De aceea toleranța, îngăduința, iertarea mi se pare o cale mai corectă dar și foarte grea, dar care nu poate porni decât dintr-o inimă eliberată de presentimente și prejudecăți, ca să nu mai spun de porniri pătimașe. Și mai trebuie evitat un pericol: să nu vedem și imensul bine care îl face persoana pe care o judecăm, din cauza unui incident nefericit, care poate fi și voit, nu exclud această variantă. Sincer îți spun, că eu personal am regretat astfel de porniri, de reacții pe moment, pe care le-am avut și eu, și prin care am supărat pe unii. Uneori am recunoscut acest lucru și în particular mi-am cerut scuzele de rigoare, alteori n-am făcut acest gest, dar de fiecare dată, la spovadă mă acuz de aceste slăbiciuni, greșeli, păcate pe care le comit, cu o doză mai mare sau mică de răutate sau de vină și uneori cu totul involuntar. Și dacă tot a venit momentul sincerității, iți mai spun că am avut ocazia să mi se spună ca am greșit față de o anumită persoane și să constat că nu a existat, din partea mea, nici cea mai mică intenție, sau să constat ca am fost înțeles și interpretat greșit. Dar aici se poate ajunge doar pe calea dialogului. Dar pentru ca un dialog să poate avea loc este absolut necesar ca cei doi interlocutori să se așeze față în față și să vorbească pe rând cu gura și cu mintea, cu inima mai puțin, pentru că inima se aprinde mai repede și ține mereu cu Eul propriu.
Și mai sesizez un lucru și apoi închei. Nimeni nu este perfect, cu toții greșim. Dar dacă pe acest forum insistăm prea mult pe anumite greșeli care se fac din partea unei persoane, și poate că acestea sunt „căutate cu lumânarea” pentru a fi scoase la lumină, și nu se pomenește și de binele care se face, și care poate fi într-o proporție infinit mai mare decât ceea ce se contestă, i se face un mare act de nedreptate. Cei care citesc doar aspectele negative ce se postează pe forum nu au cum să-și facă o părere adevărată.
Și apoi toți cei care greșesc, și aici nu exclud pe nimeni, nici chiar pe mine, și uneori sunt arătați cu degetul, să accepte cu simțul responsabilității realitatea. O greșeală este totdeauna o greșeală, chiar dacă o poleim cu aur, indiferent dacă vorbim sau nu despre ea, și în greșeală nu trebuie să perseverăm. Greșeala trebuie îndreptă, și asta cere uneori un timp îndelungat. Cu toții știm, dar uneori ne este greu să recunoaștem, că cel care greșește, indiferent în ce mod, are multe, multe lucruri pozitive care nu trebuie trecute cu vederea, ci apreciate și lăudate cu onestitate. Cel care greșește nu este de „aruncat” ci de „recuperat”. Cel care greșește este predilectul lui Isus, este subiectul grijii sale permanente. De aceea Dumnezeu „nu-l pedepsește” pentru că speră să-l recupereze până în ultima clipă a vieții sale. Dar ca să poată să-l recupereze trebuie și colaborarea celui care greșește, să revină pe drumul iubirii. Numai cine iubește nu greșește.

Pr. Viorel

masculin Numarul mesajelor : 8
Varsta : 58
Localizare : Iași
Data de inscriere : 14/02/2009

Vezi profilul utilizatorului

Sus In jos

bilant

Mesaj  Cosmin B la data de Mier Mar 04, 2009 6:50 am

"Cel care greșește nu este de „aruncat” ci de „recuperat”. "prin acest exemplu cred ca ati clarificat mai multe pb.decat va-ti fi asteptat...la aceste cuvinte trebuie sa meditam cu foarte multa atentie cutoti...tinerii,batrani...preoti...copii...!Cred ca ar fi cazul sa punem pct.acestui subiect,c a fost de inteles,cred eu ca s-a inteles...nu vreau sa se creada ca prin aceasta discutie se cauta defaimarea persoanelor aduse in discutie...vad ca si ceilalti care pareau destul de porniti,au pus pct.Va multumesc pt.timpul acordat si sper sa putem discuta la un moment dat despre multe alte subiecte si cum ati spus dumneavoastra,intre 4 ochii.

Cosmin B

masculin Numarul mesajelor : 6
Varsta : 35
Localizare : ciresoaia
Data de inscriere : 20/02/2009

Vezi profilul utilizatorului

Sus In jos

Re: BILANT 2008

Mesaj  Cosmin B la data de Mier Mar 04, 2009 6:51 am

inca ceva:DRAGOS?....cred ca trebuia scris Cosmin...dar nu-i nimic,se mai intampla.

Cosmin B

masculin Numarul mesajelor : 6
Varsta : 35
Localizare : ciresoaia
Data de inscriere : 20/02/2009

Vezi profilul utilizatorului

Sus In jos

Re: BILANT 2008

Mesaj  Continut sponsorizat


Continut sponsorizat


Sus In jos

Pagina 2 din 2 Înapoi  1, 2

Vezi subiectul anterior Vezi subiectul urmator Sus


 
Permisiunile acestui forum:
Nu puteti raspunde la subiectele acestui forum