In cateva cuvinte, despre mine. :)

[Iulia Ana]

Cristos a inviat!

Nascuta in maternitatea din Onesti, fiica a doi parinti minunati, am fost botezata in biserica "Sf. Ana" din Ciresoia cu numele Iulia Ana (la sugestia parintelui Anton Sociu).
In Ciresoaia am invatat sa ma joc, sa vorbesc, sa cant, sa citesc, sa ma rog, sa iubesc, sa imi cer iertare, sa iert, sa cred in iertarea lui Dumnezeu si... multe specifice vietii.
Am trei frati, langa care imi pare rau ca nu pot fi mai des; asta pentru ca, terminand liceul, am venit in Bucuresti unde, dupa ce mi-am luat licenta in teologie si limba si literatura romana, m-am cam stabilit...
Da, cam departe de casa parinteasca de pe strada Bradului, peste care coboara anotimpurile de pe deal. In ultima perioada parca din ce in ce mai des...
Imi indrept cu placere atentia spre: iesiri in natura, calatorii, gradinarit, sport, muzica, citit, chitara, vorbit (filosofat) si mai nou, meseria mea.
Sunt cercetasa de 10 ani. Votez "Pentru" voluntariat si educatie nonformala la toate varstele.

Despre modele de viata, filme, carti, muzica, impresii de calatorie, imagini frumoase, locuri preferate, moda, probleme existentiale si toate cate ne-au marcat si ne vor marca, folositoare sufletului si trupului, sper sa discutam, impreuna, in cadrul acestui forum.

[Ababei Andrei(Titel)]

Te salut Iulia Ana(probabil nascuta in luna iulie si sigur botezata in biserica "Sf. Ana" ).
Deocamdata atat si sa ai parte de un trai linistit in Bucuresti.
Titel

[Iulia Ana]

Multumesc pentru urare, Titel! Oricat de linistit, tot mai bine e acasa, unde stelele sunt stele, cantecul broastelor si al greierilor rasuna clar si aerul este aur.

Privind numele, ca tot veni vorba, ma gandesc mult la asta. Sunt botezata in biserica Sf. Ana, dar m-am nascut in luna August. De fapt, ai mei mi-au ales-o ca patroana pe Sf. Iuliana, insa parintele m-a botezat Iulia Ana - ca patroana bisericii, intr-adevar(si ca ei, si ca el ). Asa am ajuns sa fiu strigata Ani in familie, dar mai ales la joaca .... Mie nu-mi placea deloc, dar acum, cand aud la telefon, "ce faci, Ani?" mi se inmoaie picioarele de dor.
Ciudatenia (coincidentei) consta in faptul ca de mica, dar mai ales de cand am venit in Bucuresti, pasii mi i-au indreptat/indrumat in implicarea in diferite activitati tot preotii. Si cu cercetasii a fost la fel. Am intrat initial intr-o organizatie laica. Apoi, m-a chemat un preot sa pun bazele unui centru scout catolic. De atunci, chiar daca am avut unele "devieri" de la biserica, am fost "nevoita" sa continuu ce am inceput.
Sa mai zicem ca cei care ne dau numele nu ne influenteaza...
In traditia biblica, cel care da nume "ia in stapanire". In Sfanta Scriptura Dumnezeu da nume, sau schimba numele de multe ori. Si mai profund decat atat, Dumnezeu nu are nume. Este El. (adica nu puteai/ nu aveai voie sa rostesti numele Lui)
De aceea, cred, in ultima vreme auzim tot mai des indemnul preotilor care le sugereaza parintilor sa le dea copiilor nume de sfinti, nu de personaje din telenovele. Gandindu-ma la situatia numelui meu, tind sa cred ca e foarte important numele pe care il alegem pentru copiii nostri... Si ca nu mai putin important, ulterior, este numele pe care ni-l asumam, il respectam si il umplem de semnificatie prin toata viata noastra, cu urcusuri-coborasuri, cum e ea de obicei...

[Continut sponsorizat]